ALECSANDRI & EMINESCU
Vizionam acum câteva zile una dintre postările interesante ale domnului Muscalu Ionel, dedicată celor două personalități ale culturii românești: ALECSANDRI și EMINESCU.
Dacă poezia „Unor critici”, în care autorul (V. A.) le răspunde acestora printr-o recunoaștere a aprecierii sale față de Eminescu, versurile fiind date publicității, se pare, după moartea lui Alecsandri, citind postarea domnului Muscalu, mi-am reamintit gestul exemplar, de suflet, făcut de V. A. când, în anul 1883, la primele momente în care Eminescu era declarat bolnav, a făcut o donație de 2000 lei, strânși în urma unui moment cultural de la Ateneul Român. Sumă oferită de VASILE ALECSANDRI pentru susținerea însănătoșirii lui MIHAI EMINESCU.
Și ca subiectul să fie complet, cu valorificarea oricărui detaliu, prin atașarea celor două fragmente din „Epigonii” lui MIHAIL EMINESCU, (cel din 1870, când avea 20 de ani), propun să vă reamintiți un fragment din acea impresionantă poezie, versuri în care vorbea direct despre înaintașul său: VASILE ALECSANDRI.
1 - imagine din anul 1870, prima publicare a poeziei „Epigonii”.
2 - imagine din anul 1885, când publicistul Iosif Vulcan, la un moment aniversar EMINESCU, readucea în atenția cititorilor, după 15 ani, „Epigonii”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu